de-ale naturii
100 de alimente fara calorii
| 1. Afine – normalizeaza glicemia si au calorii negative. 2. Agar – este un gel extras dintr-o alga sub forma de pulbere. Ajuns in organism, absoarbe lichidele si isi mareste volumul, captand grasimile si zaharurile. Nu e digerat de organism, ci eliminat cu tot cu grasimi si zaharuri. Cantitatea optima este de 3 g pe zi. Se poate folosi la supe si sosuri. 3. Alge marine – contin multe fibre. 4. Ananas – contine enzime care dizolva grasimile. 5. Anason – degreseaza organismul. 6. Andive – au calorii negative, stimuleaza secretia biliara. 7. Anghinare – diuretic, scade colesterolul. 8. Ardei iute – intensifica metabolismul. 9. Avocado – are proteine vegetale usor digerabile. 10. Broccoli – are calorii negative. 12. Caise – laxative, ajuta digestia. 13. Cardamonul – este un condiment traditional arab numit si “hell”. Cateva seminte luate inainte de masa cu 10 minute, stimuleaza digestia, iar puse in cafea neutralizeaza toxicitatea ei. 26. Conopida – are calorii negative.
30. Dafinul – are marea proprietate de a dizolva si elimina grasimile, iar pentru asta nu trebuie consumat in cantitati mari, cateva frunze puse in mancare sunt suficiente, insa trebuie folosite frecvent pentru ca efectul sa fie vizibil. 32. Fasole patata – este purgativa. 34. Ghimbir – intensifica metabolismul. 39. Hrean – degreseaza organismul. 40. Kiwi – este puternic antioxidant. 41. Lamaie – degreseaza organismul, are calorii negative. 43. Izma – are efect racoritor. 44. Mandarine – reduce indigestia. 46. Macese – alunga oboseala. 57. Napi – diuretic, purifica sangele. 59. Oregano – intensifica functiile hepatice. 63. Papaya – regleaza glicemia.
72. Ridichi – au calorii negative. 76. Salata verde – stimuleaza metabolismul. 84. Seminte de in – dreneaza intestinul. 91. Tapioca – este un fel de faina obtinuta din tuberculii maniocului, care ajuta la scaderea colestrolului si reducerea stratului adipos. 96. Usturoi – degreseaza organismul, are calorii negative. 97. Varza – este diuretica si purgativa. Propus de Florin Branga |
Remedii naturiste vechi
Coarnele, rezervor de vitamine
Coarnele sînt nişte fructe acrişoare, de culoare roşie, liliachie, galbenă sau albicioasă. Unele se coc în august, altele în septembrie. Din coarne se prepară dulceaţă, suc, marmeladă, cu gust aparte. Se mai folosesc la extragerea de pectină. Aceste fructe conţin apă (circa 83%), zaharuri (6-10%), acizi, tanin, substanţe pectice şi proteice, celuloză, săruri minerale, provitamine (A, B1, B2, C, PP). În scop medicinal, de la corn se folosesc fructele, frunzele şi scoarţa tulpinii. Decoctul, maceratul şi tinctura sînt bune în tratarea diareelor, a enteritei şi enterocolitei. Avînd proprietăţi hemostatice, coarnele se utilizează în oprirea hemoragiilor nazale. Decoctul din scoarţa tulpinii de corn, 5 g la 250 ml apă, avînd efect febrifug, se foloseşte la tratarea dermatozelor. La ţară, pe unde mai cresc corni cu coarne, se fabrică acel minunat lichior numit cornată, dintr-un kilogram de fructe, dispuse în straturi alternative, cu zahăr. Se lasă două săptămîni, apoi se adaugă 300 ml alcool tare. După două săptămîni, cornata poate fi savurată.
Napii vindecă bronşita
Napul este originar din Europa de Nord. Această legumă e folosită în supe şi ciorbe de carne, pentru aroma plăcută. Dar are şi proprietăţi curative. Rădăcina comestibilă conţine, între altele, vitaminele A, B, C, iod şi cupru, cu rol în stabilizarea sistemului nervos şi întărirea imunităţii naturale. Napul purifică sîngele şi măreşte debitul de urină. El constituie un adjuvant excelent în tratarea acneei şi a unor eczeme, cu condiţia să fie consumat crud. Frunzele sînt foarte bogate în săruri minerale: calciu, fier, cupru. Prin fierberea napului se obţine un magiun folosit în tratarea afecţiunilor căilor respiratorii: 100 g de nap bine spălat se fierb într-un litru de apă sau de lapte, timp de un sfert de oră. Se strecoară şi se îndulceşte cu miere. Se consumă patru ceşti pe zi. Siropul de nap este un excelent expectorant şi e recomandat în tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor: Sucul proaspăt are proprietăţi remineralizante, diuretice şi desfundă căile biliare. Copt în cuptor şi aplicat sub formă de pastă pe furuncule, ajută la maturarea acestora. La fel, pentru tratarea degerăturilor.
Bamele previn infarctul
Bamele sunt nişte legume cu o aromă deosebită, uşor de recunoscut. Cultivate încă din antichitate, în special în Egiptul antic, erau folosite şi la fabricarea cafelei, din seminţele fructului. Bamele sînt excelente în supe şi ciorbe, dar numai cele tinere, fructele bătrîne fiind uşor aţoase. Cercetătorii americani susţin că aceste legume, una dintre cele mai bogate surse de fibre pentru organismul uman, pot preveni unele forme de cancer, printre care cel colo-rectal. În plus, spre deosebire de alte legume, bamele sînt sărace în proteine şi în hidraţi de carbon. O porţie de bame asigură 20% din doza zilnică de vitamina C, iar în compoziţia acestor legume s-au mai remarcat şi betacarotenul, potasiul şi fibrele. Mai mult, vitaminele A şi C stopează evoluţia aterosclerozei. De aceea, consumatorii de bame au un risc de infarct sau de accident vascular mult mai mic.
Hrişca e recomandată diabeticilor
Hrişca este o cereală asemănătoare orezului, chiar dacă boabele seamănă cu cele de grîu. Are gust dulce-aromat. Hrişca se prepară la fel ca orezul sau alte cereale, prin fierbere. 200 g boabe de hrişcă, bine spălate şi acoperite cu apă, după circa două ore, adică după ce se umflă, pot fi consumate ca atare, mai ales în cadrul regimurilor de detoxifiere şi revitalizare. Seminţele de hrişcă sînt hrănitoare şi pot fi folosite ca garnitură la preparate din carne. Mai intră şi în compoziţia plăcintelor, budincilor, biscuiţilor, pilafului, sosurilor, salatelor şi terciurilor. Făina de hrişcă, închisă la culoare şi mai puţin rafinată, deci mai sănătoasă, dă o savoare specială prăjiturilor. Bunicile noastre mai ştiau să prepare şi miere de hrişcă, vîscoasă şi mai închisă la culoare, din care se făcea turtă-dulce. Hrişca se poate mînca şi prăjită în tigaie. Ca medicament, trebuie să ştim că hrişca tratează diabetul zaharat. Studiile recente demonstrează că hrişca (fructul plantei Fagopyrum), influenţează procesul de toleranţă la glucoză. O lingură de hrişcă se amestecă cu trei linguri de iaurt sau lapte, se lasă amestecul peste noapte într-un loc călduros, iar dimineaţa se mănîncă pe stomacul gol.
Hrişca are o extraordinară calitate: întăreşte vasele subţiri de sînge la nivel local. Conţine mai mult calciu decît grîul şi este bogată în lisină, un aminoacid pe care organismul uman nu-l produce. Ceaiul de hrişcă reduce umflăturile şi edemele.
Meiul, regele cerealelor
Meiul este o plantă cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreţ pentru vite. Dar încă dinainte de Hristos, se cunoştea că, datorită lipsei sale de gluten, poate fi inclus în dieta persoanelor care nu tolerează grîul. De asemenea, meiul combate retenţia urinară, guta şi adenomul de prostată. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă în 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Prin conţinutul bogat în magneziu, meiul este benefic în special celor cu probleme cardiovasculare, astm, migrene. Niacina din mei (vitamina B3) ajută la reducerea colesterolului, fiind de ajutor în curele de slăbire. Prin conţinutul de triptofan, are efecte benefice în depresie, durere cronică, iritabilitate. Proprietăţile diuretice sînt de ajutor la tonifierea rinichilor. Meiul asigură echilibrul fluidelor corpului. Se recomandă celor suferinzi de artrite, datorită efectului său alcalinizant. Ajută în prevenirea avorturilor spontane, alungă greaţa în primele luni de sarcină. Este un antimicotic puternic, îndepărtează mirosul neplăcut al gurii. E bun şi în alimentaţie, sub formă de pilaf, pîine, salate. Chinezii consideră ca meiul este regele cerealelor şi continuă să îl consume de secole.
Roşcovele, bune la stomac
Roşcovul este un arbore din familia leguminoaselor, originar din regiunea mediteraneană. Fructele arborelui, cu aspect de păstăi, de culoare brun-roşcată şi gust dulceag, numite roşcove (sau carobe), au importanţă alimentară şi terapeutică. Conţin o cantitate mare de glucide simple şi complexe, mucilagii, pectine, amidon, vitamine. Una dintre cele mai importante substanţe prezente în roşcove este carubina. Pulberea din pulpă de roşcove are efecte antidiareice şi de absorbţie a toxinelor, motiv pentru care e bună în tratarea gastritelor şi enterocolitelor. Roşcova are efect antitusiv, nutritiv, mineralizant. Este foarte bogată în fibre, facilitînd tranzitul intestinal. De asemenea, e recomandată în tratarea osteoporozei, avînd un conţinut mare de calciu. Nu provoacă alergii şi, în plus, nu conţine acid oxalic care irită membrana intestinelor, astfel încît nu împiedică absorbţia de calciu în organism. În Orientul Mijlociu, este un bun înlocuitor al pudrei de cacao şi al ciocolatei. În Egipt, din păstăi se prepară o băutură energizantă. În Spania, Portugalia şi Sicilia, roşcova este folosită în prepararea compoturilor şi prăjiturilor.
Dudele tonifică muşchii
Fructul dudului, numit dudă, agudă sau soroză, are culoare roşie, neagră sau albă, gust acrişor. Dudele conţin apă (83%), zaharuri (9,4%), acizi (0,95%), proteine (1,2%), grăsimi (0,6%), celuloză (2%), substanţe minerale (0,84%), vitamina C (50-199 mg la 100 g), provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, acid folic. Valoarea energetică a dudelor este de circa 69 kcal la 100 g. În fitoterapie, se folosesc fructele şi frunzele dudului. Dudele au efect tonic, depurativ, antibiotic (bactericid) şi antiinflamator. Sucul extras din dude înainte de maturitatea deplină conţine 20-25 g acid citric la litru (care are efect bactericid). Acest suc se utilizează diluat cu apă pentru gargare contra anghinei, stomatitei şi aftei. Dudele coapte, fiind astringente, se folosesc în tratarea enteritelor şi enterocolitelor, combat constipaţia. Ceaiul dintr-o lingură de frunze de dud la 250 ml apă clocotită, băută în trei reprize, este indicată în diabetul zaharat şi pentru tratarea eczemelor. De asemenea, consumul de dude crude ajută la tonifierea musculaturii, fiind recomandat adolescenţilor şi sportivilor. La femei, dudele întîrzie apariţia ridurilor şi a cearcănelor, reduc riscul apariţiei nodulilor la sîni.
Moşmoanele, leac pentru rinichi
Moşmoanele provin dintr-un arbust originar din Persia. La noi, creşte sălbatic prin poiene. În scopuri medicinale se folosesc frunzele, rădăcina şi fructele denumite moşmoane sau scoruşe nemţeşti. Acestea au efect tonic, astringent intestinal, reglator intestinal, diuretic, fiind indicate în tratamentul enteritelor, diareei, dizenteriei. Pentru tratarea diareei, se consumă 200-300 g de moşmoane trecute şi curăţate de coajă, în fiecare dimineaţă. Pentru tratarea gutei, dimineaţa, pe stomacul gol, se bea un pahar de vin alb în care s-au macerat timp de 24 de ore sîmburi de moşmoane pisaţi. Pentru litiază renală, se ia un pahar cu decoct de rădăcini de pătrunjel fierte în vin, în care s-a adăugat o linguriţă cu praf de sîmburi de moşmoane. Aceste fructe calmează inflamaţiile rinichilor şi ale cavităţii bucale. Acţiunea benefică a acestor fructe asupra mucoasei intestinale se datorează conţinutului ridicat de pectină şi tanin.
Braga, răcoritoare din mei
Braga era la mare căutare în sudul ţării, unde simigeriile îi îmbiau pe trecători să ude covrigii sau dulciurile cu bragă. Este o fiertură de mei măcinat (de porumb ori de secară) uşor tulbure şi de consistenţa unui nectar dulce acrişor cu slabe urme de alcool. Eficient antidot contra caniculei, licoarea era un produs perisabil, care trebuia păstrat obligatoriu la gheaţă, pentru că nu rezistă mai mult de 48 de ore. Iată o reţetă populară de preparat bragă acasă: se ia borş ( nu foarte acru), se îndoieşte cu apă fierbinte, se amestecă bine. După răcire şi limpezire, gustul devine uşor acrişor. Se toarnă lichidul într-un vas nou şi se adaugă zahăr sau miere după gust.
Porumbele
Porumbele sînt fructele unui arbust care creşte prin fîneţe sau pe la margini de crînguri. Cînd sînt coapte, fructele de porumbe au culoare neagră-violacee şi mărimea unei vişine mici. Conţin mult tanin, ceea ce le face să fie foarte astringente. Sucul de porumbe este foarte bogat în vitamina C.
Ulei de jir
Fructul de fag fără coajă se prelucrează prin presare la rece şi la cald. Conţinutul în ulei al jirului este de 23-31%, iar în miezul curat, de 42-48%. Uleiul este colorat în galben deschis şi are gust foarte plăcut. Conţine 8,5% acizi saturaţi, dintre care cei mai frecvenţi sînt acizii oleic şi linoleic, extrem de benefici pentru sănătate.
Sursa internet – Propuse de Ovidiu R.
Paducelul, „doctorul“ din “gradina” Domnului
Specialistii francezi numesc preparatele din paducel „laptele batranilor“, ca o aluzie la florile albe ale plantei si la proprietatile tamaduitoare exceptionale constatate la persoanele varstnice, cu inima subrezita. De aceea, batranii francezi beau zilnic cel putin un ceai de paducel, convinsi ca le prelungeste viata cu minimum 10 ani. Medicina traditionala de la noi foloseste preparatele din paducel in peste 50 de afectiuni, in principal la cele cardiace si nervoase. Paducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate si flori albe-crem, uneori roz, frumos mirositoare, grupate in buchete. In clasificarea botanica face parte din familia Rosaceae (ca si macesul) si cuprinde circa 250 de specii raspandite in toata lumea, majoritatea cu proprietati medicinale, dintre care in Romania se gasesc 5 specii (Crataegus monogyna, C. oxyacantha, C. pentagyna, C. laevigata si C. macrocarpa,) cu denumiri populare de paducel, gherghin, gherghinar, maracine alb, malaet si malaiul-cucului.Creste in toata tara, mai mult in sud si in est, din zona de campie pana in ariile submontane, raspandit in liziere, cranguri, tufarisuri, poieni, margini de padure si pe versantii insoriti, urcand pana la altitudinea de 1.400 de metri.Organele vegetale utilizate in scopuri terapeutice sunt: florile, frunzele si fructele. Florile se culeg manual, impreuna cu frunzele, in buchete, la inceputul infloririi, pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua, intre orele 11-15. Se transporta in saculeti de panza si se usuca la umbra, in strat subtire, cu intoarcere zilnica pentru a evita degradarea, de preferinta in poduri acoperite cu tabla. Artificial, se usuca la temperaturi sub 350C. Fructele carnoase, comestibile, se recolteaza manual, fara peduncul, de preferat toamna, dupa caderea brumei, cand sunt bine coapte si au culoarea rosie si gustul dulceag, usor acru-astringent, datorita continutului in vitamina C. Fructele se deosebesc de alte fructe rosii de toamna prin aceea ca pastreaza resturile sepalelor in partea superioara. Uscarea se face la umbra, in incaperi incalzite si cu buna aerisire, iar artificial la temperaturi sub 350C pentru flori si 700C pentru fructe, cu ventilatie continua. Randamentul la uscare este de 5:1 la flori si 2,5:1 la fructe.
Proprietatile terapeutice
Paducelul are insusiri multiple, pe masura continutului foarte variat de principii active existente in flori, frunze si fructe. In primul rand, sunt luate in considerare actiunile exercitate asupra aparatului cardiovascular: vasodilatatoare in special la nivelul vaselor coronariene si periferice, hipotensive, brahicardizante, tonic-cardiace si tonotrope asupra miocardului, datorita compusilor flavonici. In sistemul nervos central actioneaza prin efecte sedative, antispasmodice si usor hipnotice. In plus, actioneaza ca bronhodilatator, febrifug si stimulator al respiratiei.
Remediu valoros pentru bolile de inima
Efectele tamaduitoare ale produselor sunt asigurate de amestecul complex al principiilor active care actioneaza sinergic asupra diferitelor afectiuni maladive. Se pare ca nu exista in natura un prieten mai bun al inimii decat paducelul, care intra in randul remediilor cu cea mai mare eficienta in prevenirea si tratarea bolilor cardiace si vasculare, mai ales daca au la baza un substrat nervos. Dintre aceste afectiuni pot fi mentionate:
- insuficienta cardiaca manifestata prin miocardita, cardiopatie ischemica (dureroasa sau nedureroasa) si riscul acceselor de angina pectorala (Angor pectoris);
- hipertensiune arteriala si tensiune oscilanta, care sunt reglate prin imbunatatirea vascularizatiei, in urma vasodilatarii arteriale, coronariene si periferice;
- tulburari de ritm cardiac cu extrasistole, palpitatii, tahicardie paroxistica, aritmii, spasme vasculare si bufeuri congestive;
- ateroscleroza coronariana, cu blocarea sau reducerea fluxului de sange oxigenat de la inima spre creier, tratamentele avand rolul de a imbunatati circulatia la nivelul scoartei cerebrale si de a preveni accidentele cerebrale (congestii);
- nevroze cardiace si stari de excitabilitate cu aritmie perceptibila.
In toate aceste boli cardiovasculare, efectele benefice ale tratamentelor cu preparate din paducel sunt recunoscute de toti medicii terapeuti, care apreciaza actiunea stimulatoare asupra activitatii inimii bolnave si intarirea fortei de contractie, mai ales dupa sechele post-infarct. In bolile cardiace degenerative se inhiba patrunderea ionilor de calciu in celulele miocardice si se reia nutritia optima a muschiului cardiac.
Paducelul regleaza sistemul nervos
Un tratament bine condus are un rol esential in calmarea sistemului nervos, intervenind in:
- stari de nervozitate si distonii neurovegetative (spaime, atacuri de panica, ameteli, migrene, tiuituri in urechi);
- emotivitate excesiva la persoane cu labilitate psihica, sensibile, irascibile si permanent agitate;
- insomnii, dureri de cap, oboseala, stari de anxietate si depresie psihica;
- agresivitate si tulburari de comportament la copiii impulsivi, cu tendinte spre batai, distrugeri, tipete, violente verbale.
S-a constatat ca paducelul are un rol important in oxigenarea si hranirea celulelor nervoase, marind capacitatea de aparare a organismului.
Rol important in reglarea colesterolului
De multa vreme, au fost constatate actiunile favorabile in prevenirea si combaterea tulburarilor de pubertate si de menopauza, cu bufeuri, insomnii sau stari de nervozitate si neliniste la femei. Alte efecte au fost evidentiate in reducerea colesterolului, in unele afectiuni digestive (diaree, dizenterie, dispepsie, litiaza biliara), iar in uz extern contra unor boli de piele (panaritiu, lichen, bataturi, mancarimi pe talpi si intre degetele picioarelor).
„Laptele batranilor“ previne alterarea capacitatilor mentale
La persoanele de varsta inaintata, paducelul este cel mai bun remediu in fazele de degenerare a cordului, previne alterarea capacitatii mentale specifice senilitatii, indeparteaza depresiile psihice si simptomele bolii Alzheimer. Creste cu 40% capacitatea de efort fizic si intelectual, respiratia este mai bine reglata, iar inima are o rezistenta sporita la solicitarile indelungate si la stresul cotidian.
Cura cu tinctura de paducel
Extractele de paducel, obtinute in alcool, vin si siropuri, macerate, sunt apreciate ca cele mai eficiente medicamente de origine vegetala pentru dereglarile cardiovasculare si ale sistemului nervos.
Tinctura de paducel se prepara din 20 g flori, frunze sau fructe uscate, care se maruntesc intr-un mojar sau se macina si se pun la macerat in 100 ml alcool 600, timp de 10 zile, intr-un borcan inchis ermetic. Se strecoara prin tifon in sticlute inchise la culoare. In cantitate mai mare, se iau 10 linguri cu planta uscata, la 500 ml alcool 600, care se macereaza 14 zile. Se consuma intern cate 10-15 picaturi, diluate in 50 ml apa, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de mesele principale, in cure de 3 saptamani pe luna.Tratamentele cu tinctura pot avea efecte remarcabile, preventive si curative, in primul rand in bolile de inima si de circulatie sanguina, cum ar fi cardiopatie ischemica, angina pectorala, hipertensiune arteriala, nevroze si aritmii cardiace (palpitatii, extrasistole de orice natura, tahicardie paroxistica) si edeme cardiace cu umflarea picioarelor si mainilor, ca urmare a actiunii vasodilatatoare generale si coronariene si de irigare normala a creierului si a inimii, prevenind infarctul si favorizand activitatea continua a muschiului cardiac.La crizele de angina pectorala, manifestate prin dureri acute in zona inimii sau ca o gheara spre umarul stang, bolnavul va fi intins la orizontala, in repaus absolut si cu capul mai sus, fara masaje sau gimnastica respiratorie si va lua inghitituri rare de tinctura.In combaterea hipertensiunii arteriale, cura cu tinctura de paducel, eventual asociata cu tinctura de talpa-gastei, se face in paralel cu o alimentatie vegetariana, cu multe cruditati, saraca in sare si fara condimente iuti.Tinctura de paducel este benefica si in combaterea starilor de nervozitate, emotivitate excesiva, in epuizarea fizica sau psihica a organismului si in starea de oboseala, amnezie, tetanie si anxietate, determinand un somn linistitor.Se poate sublinia ca tinctura de paducel se asociaza bine cu tinctura de valeriana (in parti egale), din care se iau cate 30-50 de picaturi de 3 ori pe zi, inainte de mese, cu efecte deosebite in bolile de inima si de nervi. Luata in doze de 3-4 lingurite pe zi, in cure de cate o luna, tinctura de paducel are efecte exceptionale in oprirea tulburarilor de menopauza, mai ales cand se asociaza cu dieta lacto-vegetariana cu multe cruditati.
Infuzia de paducel calmeaza starile nevrotice
Infuzia de paducel (flori, frunze, fructe) se prepara dintr-o lingurita cu planta uscata, la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit timp de 10-15 minute, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri neindulcite pe zi, fractionate in mai multe reprize, inainte de mesele principale, in cure de 2-4 luni. Efectele consumului de infuzie sunt constatate imediat in prevenirea si combaterea suferintelor cardiovasculare (palpitatii, hipertensiune, angina pectorala), mai ales la persoane de varsta a treia. Calmeaza si stabilizeaza starile nevrotice, alunga gandurile stresante, atacurile de panica, emotiile si starea de anxietate cuplata cu depresia psihica. Dupa consum, se produce un somn fara cosmaruri, iar la femei se elimina tulburarile de menopauza.Persoanelor cu varice pronuntate la picioare le este indicat sa bea zilnic un litru de infuzie din flori de paducel, in care s-a macerat, timp de o ora, coaja de la o lamaie, intr-o cura de 5 luni. Pentru a avea efecte sporite, infuzia de paducel se asociaza cu valeriana sau cu talpa-gastei, iar pentru a capata un gust placut se adauga o cantitate mica dintr-o planta aromatica (tei, menta, busuioc, lavanda).
Decoctul, bun pentru curatarea tenului
Decoctul de paducel se prepara prin macerarea fructelor zdrobite (100 g) in 200 ml apa rece. Dupa 12 ore, se fierbe timp de 5 minute, se infuzeaza acoperit 10-15 minute, se strecoara si se beau cate 2 cani pe zi, avand efecte cardiotonice sau in tratarea enterocolitelor, enteritei si a unor infectii genitale (leucoree). Un decoct cu mare eficienta in combaterea tulburarilor cardiace de origine nervoasa se obtine dintr-un amestec de flori si frunze de paducel (1,5 parti), talpa gastei (4,5 parti), radacini de valeriana (1,5 parti), flori de tei (1,5 parti), frunze de menta (0,5 parti), din care se beau cate doua pahare pe zi. Extern, se utilizeaza sub forma de comprese sau cataplasme in boli de piele sau la spalatul fetei pentru curatarea si netezirea tenului.
Siropul – tonic cardiac
Siropul de paducel se prepara intr-un borcan de sticla cu capac, in care se pun, alternativ, un strat de flori proaspete si tocate marunt si un strat de miere de albine pana la umplerea borcanului, ultimul fiind stratul de aprox. 2 cm de miere. Borcanul se inchide ermetic si se pastreaza la intuneric si la racoare, timp de 4-5 saptamani, dupa care se strecoara in sticlute inchise la culoare. Se ia cate o lingura de 4 ori pe zi, in cure de lunga durata, avand efecte excelente de tonic-cardiac, calmant al sistemului nervos central si al starii psihice, cu reducerea impulsurilor agresive ale copiilor si adultilor.
Pulberea de paducel se prepara din flori uscate, macinate fin, din care se ia cate o lingurita de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, inghitind putina apa, intr-o cura de 3 luni. Tratamentul favorizeaza vascularizarea muschiului cardiac, calibrarea vaselor de sange care alimenteaza inima, elimina sechelele post-infarct si stabilizeaza valorile tensiunii arteriale. De asemenea, poate reduce cu 40% nivelul colesterolului din sange, avand actiuni pozitive si in tratarea arteritelor obliterante.
Vinul de paducel se prepara din 50 g flori de paducel si 50 g vasc, care se macereaza timp de 7 zile in 500 ml vin alb; se strecoara si se bea cate 1 pahar inainte de mesele principale, avand efecte bune in tulburari de menopauza, insomnii ale cardiacilor si dispepsii la stomac, de origini nervoase.
Alte utilizari
In bucataria fara foc se foloseste salata preparata din petale de paducel, amestecate cu frunze fragede de papadie si de spanac. Din fructele bine coapte se obtine o pasta care foloseste la creme sau la alte dulciuri.
In medicina veterinara, se recomanda pentru tratarea animalelor cu edeme cardiace, nevroze cardiace, insuficienta coronariana, degenerescenta miocardica, miocardoza de natura toxica si infectioasa.
Din fructele coapte se pot obtine coloranti vegetali pentru lana si borangic, dand culori ocru-inchis si cafeniu-roscat. Din buchete de flori si frunze se obtin culori ocru-inchis in diferite nuante. In parcuri si gradini sunt plantati arbusti de paducel in scopuri ornamentale si de protectie, ca gard viu ghimpos, dand decoratiuni frumos armonizate in combinatii cu alte specii dendrologice. In concluzie, atat florile albe de primavara cat si fructele care inrosesc colinele toamna au efecte aproape magice asupra persoanelor in etate, la care trecerea anilor a erodat ceva din mecanismele de functionare neintrerupta a inimii si din capacitatile mentale.
Preparatele din paducel, considerate lactatele recomandate batranilor, sunt total lipsite de nocivitate si foarte bine tolerate de organism, contribuind la prelungirea duratei de viata, cu pastrarea nealterata a facultatilor fizice si mentale.
Ziarul Lumina, prof. univ. dr. Constantin I. MILICA
Care sunt cele mai sănătoase 1oo de alimente ce îţi protejează organele?
Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi.
1.Pepenele. Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat. Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul. Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.
4. Orzul. Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.
5. Cimbrul. Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul. Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.
7. Muştarul. Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.
8. Sfecla roşie. Stimulează arderile celulare.
9. Vişinele. Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii “se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele. Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina. Protejează rinichii de viruşi. Afrodisiac…
12. Varza roşie. Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia. Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră. Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată. Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca. În medicina complementară, e folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.
17. Pătrunjelul. Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.
18. Migdalele. Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul. Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul. Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara. Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligţlemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.
22. Brânza. Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.
23. Tinctura de fenicul. Protejează mucoasele intestinale.
24. Păstârnacul. Stimulează digestia.
25. Mango. Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.
26. Arpacaşul. Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.
27. Mărarul. Ameliorează indigestia.
28. Soia. Are proprietăţi anticancerigene.
29. Nucile. Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.
30. Anghinarea.Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.
31. Sucul de ridiche.Stimulează secreţia bilei.
32. Conopida.Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activitii ficatului.
33. Drojdia de bere. E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.
34. Năsturelul (Nasturtium Officinale). E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.
35. Păpădia. Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.
36. Laptele. Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.
37. Menta.Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.
38. Sunatoarea.Degresează ficatul.
39. Algele marine. Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate.
40. Lintea.Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa. Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
42. Carnea de pasăre de curte. Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.
43. Fasolea. Creşte puterea de concentrare.
44. Oul.E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.
45. Avocado. E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.
46. Bananele.Conţin substanţe benefice pentru creier.
Glucoza, vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.
47. Caisele.Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.
48. Stafidele. Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.
49. Perele.Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea “de lucru” a creierului.
50. Mazărea.E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.
51. Salata verde. Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.
52. Castanul sălbatic. Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.
53. Arnica. Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.
54. Mesteacănul alb. Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel. Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca. Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.
57. Gutuia. Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.
58. Iarba de silur (Euphrasia Officinalis). Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.
59. Grăsimea de găină. Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.
60. Strugurii. Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.
61. Pătlagina. Taninurile sale tratează infecţiile oculare.
62. Căpşunele. Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.
63. Centaurium minus. Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.
64. Ananasul. Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator.
65. Rozmarin. Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.
66. Varza. Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.
67. Broccoli.Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.
68. Ridichea. Apără împotriva atacurilor de inimă.
69. Portocalele. Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge,
În plus, are şi puţine calorii.
70. Morcovul. Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.
71. Peştele. Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.
72. Ceapa. Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.
73. Usturoiul. Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.
74. Usturoiul sălbatic. Substanţele sale curăţă sângele de toxine.
75. Sparanghelul. Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.
76. Cicoarea. Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.
77. Uleiul de măsline. Energizează cordul şi reduce colesterolul.
78. Somonul. Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.
79. Dovleacul. Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.
80. Cartofii. Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.
81. Paprika. Protejează inima şi vasele de sânge.
82. Roşiile. Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.
83. Măslinele. Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele. Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră. O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne apariţia tulburărilor de ritm cardiac.
86. Coacăzele. Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C, B, D şi E, sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura. Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele. Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive, ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
89. Socul. Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile. Au multe vitamine şi oligţlemente care protejează inima.
91. Cireşele. Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba. Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfrutul. Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake. Reduce colesterolul.
95. Prunele. Previn tromboza.
96. Curmalele. Sunt bogate în fier, calciu şi potasiu. Reduc tensiunea arterială, protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele. Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovăzul. Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul. Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute. Previne creşterea zahărului din sânge, care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii
