Art. 214
sau succesul unei trupe de excepţie
9 aprilie 2010, orele 20:30…
Un gong… al doilea… emoţiile din culise cresc… ultimele indicaţii ale doamnei regizoare, Elisabeth Ionesco, se aud şoptind. Ultimele priviri între actori… al treilea gong şi… Rodica Titrade, cu prestanţă şi generozitate, prezintă trupa de teatru şi redă, în câteva cuvinte contextul piesei „Art.214”. Cortina se deschide, pe scena teatrului „Espace Senghor”, replici şi gesturi se succed, universul caragialian pune stăpânire pe interpreţi şi public. Tarsiţa Popescu devine, prin intermediul Georgetei Varga, o adevărată „mamiţă”, volubilă, ironică, plină de aplomb. O interpretare demnă de nume reprezentative ale teatrului românesc. Alături, „avocatul” reuşeşte să ţină piept tumultoasei preotese. Replicile devin tăioase, personajele se definesc şi se afirmă. Mircea Varga, într-o formă deosebită, menţine ritmul intens, plin de subînţelesuri, ce caracterizează opera marelui dramaturg. În rolul lui Lae Popescu „feciorul Tarsiţii…”, Dănuţ Burcă crează un personaj ce oscilează între timiditate, „în prezenta mamiţii” şi tupeu, ce ne aminteşte de un anume „Domn Goe”. Distingem, în rolul feciorului de casă, în trevesti, pe Daniela Radi.
Piesa se derulează cu repeziciunea discuţiilor din „maalaua” Bucureştilor. Absorbiţi, spectatorii urmăresc jocul actorilor şi aplaudă amuzaţi. Râsetele se amplifică şi acompaniază replicile. Apariţia Acriviţei, „damă care va să zică…”, împreună cu popa Petcu aduce un nou val de amuzament. Caragiale a prevăzut o a doua parte a schiţei cu dialoguri asemănătoare primei părţi, punând în valoare vicii şi defecte spre deliciul publicului. Cezar Toader interpretează un popă Petcu plin de viaţă, înclinat spre plăcerile lumeşti, iar Dana Neagu, în Acriviţa, reuşeşte să ne prezinte un personaj ce se vrea delicat şi fragil. Finalul îi aduce în scenă pe toţi actorii care salută publicul încântat ce îi aplaudă cu frenezie. Cortina se închide… În sală, râsete, mici comentarii, bătăi din palme se disting din ce în ce mai încet… se pierd. Primul capitol al spectacolului se încheie.
Doamna Elisabeth Ionesco a reuşit un pariu imens, actorii amatori s-au depăşit într-un joc plin de profesionalism.
Costumele Danei Neagu au adus imaginea epocii lui Caragiale pe scena decorată, cu simplitate şi ingeniozitate de Daniela Radi. Georgeta Varga a ştiut, prin intermediul machiajului, să pună în valoare fizionomia şi mimica personajelor. Nu putem să ignorăm ajutorul adus actorilor de către Rodica Titrade, în calitate de sufleur.
Spectacolul pus în scenă de către trupa asociaţiei „Hermes.Ro” a impresionat prin seriozitate şi talent. Noi spectatorii nu putem decât să le urăm succes şi „la mai multe piese” alături de un „Bravo”, din toată inima!
